John Arnold

AAcum cateva zile, cand am discutat de Abraham-Louis Berguet, am mentionat numele unui ceasornicar contemporan, John Arnorld, unul dintre cei mai mari ceasornicari britanici. Acesta s-a nascut in 1736, in Cornwall, Anglia. Tatal sau era ceasornicar, iar John si-a facut ucenicia in atelierul acestuia, dar in acelasi timp era si ucenicul unchiului sau, care avea un atelier de armuri. In jurul anului 1755, cand avea nouasprezece ani, John Arnold a plecat in Olanda, pentru a lucra la un alt ceasornicar, iar doi ani mai tarziu a revenit in tara natala.

In 1762 s-a intalnit in Hertfordshire cu Wiliam McGuire, un aristocrat, caruia i-a reparat un ceas. Impresionat de modul cum a lucrat, McGuire l-a imprumutat pe Arnold cu o suma destul de consistenta, pentru ca acesta sa isi poata deschide un atelier de ceasornicarie in Londra. In 1764, John Arnold a obtinut aprobarea de a-i prezenta Regelui George III un ceas montat intr-un inel; acest model era foarte mic, cu o functie half-quarter repeater si un esapament cilindric. Peste cativa ani, regele a primit de la Arnold inca un ceas, cu carcasa din aur cu cadran de email si cu un mecanism rafinat: era un minute-repeater cu secundar. Acest model a fost botezat „Nr. 1”, numaratoarea continuand pana la 20, pentru ceasurile pe care Arnold le considera importante.

De-a lungul timpului, John Arnold a primit numeroase provocari, care i-au pus la incercare abilitatile. Astronomul Neville Maskelyne l-a angajat in numeroase proiecte in jurul aniilor 1767-1769. In 1769, Arnold i-a modificat astronomului secundarul de la ceas si i-a schimbat esapamentul cilindric facut din otel cu unul din safir. Acest ceas a fost luat cu imprumut de un alt astronom, William Wales. Tot in aceasta perioada John Arnold se gandea la crearea unui ceas precis si exact, cu care sa se poata afla longitudinea. La acea vreme, John Harrison era tatal ceasurilor marine, dar John nu era intotdeana de acord cu teoriile ceasornicarului marin. Asadar, prin mijloace si teorii proprii, Arnold a creat in 1771 un model numit „Board of Longitude” (placa de longitudine). Creatia lui John Arnold era intr-o cutie de mahon, cu o dimensiune de 6x6x3 inci. Mecanismul era unul relativ simplu: avea cam aceeasi marime ca cel al lui Harrison, dar diferenta majora consta intr-un esapament plasat pe pivoti orizontali, care permiteau balansierului sa vibreze liber. Doua astfel de mecansime au plecat intr-o expeditie in oceanul Pacific, impreuna cu James Cook si Capitanul Furneaux. In aceste expeditii, mecanismele lui Arnold au lucrat alaturi de cele ale altui ceasornicar, Kendall. Ambele mecansime au mers perect, dar, doar cele ale lui Arnold au functionat si la intoarecere. Arnold a mai modificat si alte componente ale mecansimelor. In 1772 Arnold a modificat esapamentul, intr-un asa fel incat sa fie vertical si sa fie actionat de un arc. Tot in acest an, John Arnold a terminat de construit un ceas de buzunar, cu un diametru de 50 de mm si a inceput fabricarea in serie a acestui model.

In 1775 si-a pus drepturile asupra unui nou balansier compensator, cu spirala bimetalica in centru, care, dupa cum afirma ceasornicarul „avea o putere uniforma in toate partile”. In 1782, ceasornicarul si-a rezervat drepturile si asupra altor doua tipuri de balansier, „T” si „S”. In 1777 Arnold si-a concentrat toate inventiile intr-un cronometru, care a trecut un test de 3 ani. Datorita vremurilor in care multa lume isi insusea inventia altor oameni, Arnold a fost nevoit sa isi inregistreze si alte inventii, multe privind esapamentul.

Nu se stie sigur, dar cele mai multe surse sustin ca John Arnold este primul care s-a gandit la tourbillon. Probabil ca a ajuns la acest concept, din dorinta de a gasi noi mijloace de functionare pentru esapament si balansier. Arnold a cochetat ceva timp cu proiectul pentru tourbillon, dar nu a reusit sa il termine, iar Abraham Louis Berguet, un prieten foarte apropiat a fost cel care a finalizat conceptul. Berguet a reusit, dupa moartea lui Arnold sa incorporeze tourbillonul intr-un cronometru creat de John, ceas care poate fi vazut la Muzeul Britanic.

Din 1787 John Roger Arnold, fiul lui John Arnold, a pus si el umarul la crearea firmei Arnold & Son. El a fost atat ucenicul tatalui sau cat si ucenicul marelui ceasornicar Abraham-Louis Berguet. Dupa moartea lui John Arnold din 1799 a preluat si a condus firma pana la moartea sa, in 1843. Dupa moartea sa compania a fost cumparata de Charles Frodsham.

De mentionat este ca numele brandului elvetian Arnold & Son utilizat de cei de la Swatch nu are absolut nici o legatura cu firma originala intemeiata de catre John Arnold.

14 September   by | 4 comentarii

Comentarii

Ovidiu Tibichi (14-09-2011 ; 9:11 pm) #

buna. am si eu cateva semne de intrebare cu privire la exactitatea unor date prezentate in acest articol, dar si in cel despre Breguet.
sigur ceasul prezentat regelui era un ceas cu repetitie montat intr-un inel?
iar daca repeta sferturile se numeste quarter repeater. nu se poate sa se numeasca “minute repeater pentru sferturile de ora”
am citit si articolul cu Breguet unde scrie ca Breguet a introdus gongurile in ceasul cu repetitie si ca pana atunci (1783) s-ar fi folosit clopote.
in articolul de fata spuneti ca in 1764 Arnold a prezentat un ceas cu repetitie (care avea clopote se intelege pentru ca inca Breguet nu introdusese gongurile) montat intr-un inel?
ceva nu se leaga…
o seara buna.

alex (15-09-2011 ; 10:02 am) #

Ah, ne cerem scuze pentru generalizarea cu minute-repeaterul. Este de fapt o functie cu half-quarter repeater.
In ceea ce privesc clopoteii, asa pare sa fie, Arnold a folosit clopotei in inel. Mai tarziu cand Breguet si-a dat seama ca are nevoie de mai mult loc in ceasuri a creat gongurile.

Ovidiu Tibichi (15-09-2011 ; 1:44 pm) #

Buna.
Am observat ca ati facut modificari.
E interesant ce spuneti si daca puteti, va rog sa puneti/trimiteti un link catre articolul din engleza.
Eu n-am mai auzit pana acum de half-quarter repeater. Puteti sa explicati cum functioneaza?
As vrea sa cercetez si eu problema.
O zi buna.

alex (15-09-2011 ; 2:51 pm) #

Pai, http://en.wikipedia.org/wiki/John_Arnold#Early_life_and_work aici pentru cele 2 ceasuri in inel (din care unul inca mai exista, pe undeva).

Aici, http://en.wikipedia.org/wiki/Minute_repeater, pentru toate tipurile de repetitii.

Imi place sa cred ca lumea care scrie pe wikipedia scrie in cunostinta de cauza :)

Scrie un comentariu